Iulia a plecat de foarte dimineata in Romania iar eu am ramas singur sa-mi fac de cap. Se anunta vreme buna asa ca ma decid sa fac o tura cu motocicleta.
Inspre Schwarzwald am tot fost si vreau sa incerc si altceva. Poate Schwäbische Alb. Caut pe google ceva trasee si imi amintesc ca am gasit candva unul si l-am salvat in Google Drive. Nu mai stiu exact unde l-am gasit, dar pare promitator. L-am introdus in Base Camp si l-am adaptat ca sa plec si sa revin acasa. Vad ca nu am uitat tot ce am invatat la seminarul Base Camp.
Am alimentat motocicleta si am plecat dupa indicatiile GPS-ului. Punctul de start al traseului descarcat era in Leinfelden-Echterdingen si nu l-am modificat. Am mers pana acolo prin Steinenbronn pe un drum pe care l-am mai facut doar in sens invers, spre casa. Nu m-am putut duce mai tare pe curbe ca a fost un mos in fata, pe care nu l-am putut depasi.
In continuare traseul a fost relativ cunoscut. Am recunoscut anumite zone pe masura ce treceam prin ele. M-am cam plictisit pentru ca am trecut prin foarte multe localitati si nici nu era un drum prea interesant. Am ajuns in apropiere de castelul Sigmaringen. Nici nu mi-am dat seama ca sunt prin zona pana nu am vazut castelul pe deal.
De acolo am luat-o spre Lichtenstein si Bad Urach. Acolo a fost mai interesant ca traseul a fost mai valurit. Chiar daca am mai fost pe acolo, l-am savurat.
La un moment dat vad in stanga un indicator spre Burg Hohenneuffen. Stau putin pe ganduri daca sa ma abat de la traseu sau nu si aleg sa merg totusi pana acolo. Urc pe un drum relativ interesant si ajung la o parcare in padure. Castelul nu se vedea, si nici mai era voie sa continui pe motocicleta. O parchez si plec la pas spre cetate. Foarte multa lume a profitat de ziua libera si vremea relativ prietenoasa si a ales cetatea ca loc de “pelerinaj”.
Cetatea este reconstruita si este destul de impunatoare. Ea in sine nu este foarte deosebita. In schimb privelistea este super. Nu se percepe vreo taxa de intrare, ceea ce este bine si inauntru ai sansa sa mananci ceva rapid – carnati, cartofi prajiti, Flammkuchen – si bauturile specifice.
Mi-era putin foame si mi-am luat o Flammkuchen ce am mancat-o la o masa din partea de sus, de unde aveam priveliste.
Problema a fost vantul care era foarte deranjant. Mi-a rasturnat Flammkuchen de cateva ori si m-am chinuit sa o tin ca sa nu o ia vantul. Ultima bucata mi-a rasturnat-o pe jos intre picioare. De zgarcit ce sunt, m-am aplecat dupa ea, am suflat-o de praf si am infulecat-o. Sper ca nu m-a vazut cineva.
Ocolul pana la castel m-a costat cam 10 Km si cred ca ceva mai mult de o ora. Mi-ar fi placut sa fie si Iulia cu mine. Trebuie sa mai trecem pe acolo. Dar fara prima parte a traseului.
Am revenit la traseul stabilit si am luat-o spre casa.
A fost o tura interesanta. Nu as mai repeta-o totusi. Au fost multe zone plictisitoare iar cele interesante nu au putut echilibra balanta. Cetatea a fost principala atractie a zilei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu