Treceți la conținutul principal

O sambata plina - 15.04.2018

Ieri a fost o zi dedicta in mare parte motocicletei si acestui hobby. 
In fiecare an, un moment importat este deschiderea sezonului motociclistic la Touratech in Niedereschach. Am participat de cateva ori si a fost destul de interesant. Daca ma gandesc bine, nu stiu ce a fost asa de interesant. Cred ca doar "den zweiten Wahl-Verkauf". Poti gasi piese care se apropie ca pret de valoarea lor reala. Cred ca doar o singura data am luat ceva, niste genti impermebile. In rest, nu prea avem ce gasi acolo. Le cam avem pe toate si ce se gaseste acolo, le-am cumparat deja la pretul intreg. Da nu conteaza. Tot mergem si ne bagam nasul prin lazile cu produse prafuite.
Am mancat niste prajitura si am baut un cola dupa care am facut cale intoarsa ca la ora 14 trebuia sa fiu in Herrenberg la Walz-Motor-Sport la cursul de siguranta moto, sau asa ceva. Nu stiu cum sa traduc mai corect pe romaneste Sicherheitskurs. Asta a fost a treia mea participare, cu toate ca anul trecut am zis ca nu mai are rost sa mai fac. Vremea a fost chiar buna si a fost chiar fain. Nu am mai avut dificultatile din primul an si am putut chiar savura exercitiile facute. Nu regret ca m-am dus. In 28 este si Iulia programata. Bineinteles ca a ales o alta data, doar ca sa nu fim impreuna. Ma bucura asta, ca trebuie sa se descurce singura. Uneori mi se pare ca la capitolul motocicleta este prea dependenta de mine. Asta cu toate ca ea a ales sa faca scoala si nu am fost eu cel care a insistat. O sa o ajute cursul asta.
Pe la 18 l-am terminat si m-am intors acasa putin pe ocolite. Cursul s-a desfasurat din nou in fata Schwarzwald-Sprudel si cu acelasi instructor.  La plecare am luat-o in jos pana in Sulz Am Eck si am intrat pe un drum pe care am fost cu bicicleta in coborare acum ceva vreme. Mi se pare incredibil ca este deschis circulatiei auto. Este ingust si merge chiar prin padure. Este chiar fain. Urca din Sulz si merge spre Deckenpfronn pe langa aerodrom. Trebuie sa o duc si pe Iulia pe acolo. O sa fie emotionata la acul de par de la inceput, dar dupa aia cred ca o sa-i faca placere. Poate o sa fie locul de popas cu bancuta liber si o sa putem sa poposim putin la admirat privelistea. Vedem noi.
Poze nu am de data asta si traseul gps nu este unul deosebit. Doar urcarea pana in Deckenpfronn. Poate atunci cand merg cu Iulia o sa fac cateva.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta. 

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu